Burgunzii

Burgunzii (burgundionii), semnalaţi pe parcursul secolului I d.Hr. în
regiunea baltică, sunt originari fie din ţinutul norvegian Borgund, fie
din insula baltică Bornholm (Borgundarholm, în secolul al XIII-lea).
Începând cu secolul al V-lea, ei forţează Rinul (406-407), susţin o serie de
uzurpatori şi împăraţi, între anii 409-413 şi, în final, întemeiază în zona
renană un stat, cu asentimentul împăratului Honoriu, care va supravieţui
vreme de aproximativ treizeci de ani. Iritat de tendinţele burgunzilor de a se
extinde spre vest, în Belgica (435), generalul roman Aetius le va ordona
hunilor, cu care se aliase, să-i atace pe germanici, în anul 436. Regele
Gundicharius (Gunthiarius) a fost ucis în urma raidului respectiv, casa regală
a fost distrusă, iar burgunzii, afectaţi grav de înfrângerea suferită, s-au retras
temporar într-o regiune din Galia Orientală. În 443, după ce încheie un tratat
de alianţă (foedus) cu romanii, ei se aşează în Sapaudia (Elveţia romandă) şi
în vecinătatea Genevei. În postura de federaţi model, burgunzii vor contribui
la victoria de la Campus Mauriacus, împotriva hunilor (451) şi vor participa
la campania orchestrată de împăratul roman Avitus contra suevilor din
Spania (456). La întoarcerea din expediţia iberică, considerând că meritau o
răsplată, ei şi-au amplificat teritoriul în detrimentul unor provincii romane
din vecinătate. Către 495, regatul lor se întindea din sudul ţinutului
Champagne până la Alpii maritimi. Noul regatul burgund, întemeiat în zona
Ronului de către Hilperic I, avea o structură bicefală. Reşedinţa suveranului
era la Lyon, iar cea a moştenitorului tronului la Geneva. Sistemul juridic
burgund era întemeiat pe Legea Gombette. Dintre toate legile barbare,
aceasta este cea mai favorabilă autohtonilor romani. Legislaţia burgundă
autoriza căsătoriile mixte şi trata în mod identic cele două etnii, barbară şi
romană. Regele francilor, Clovis (Chlodovec), îl atacă şi-l învinge, la Dijon,
pe nepotul lui Hilperic, Gundovald (Gondebaud), în anul 500, exploatând
conflictul acestuia cu fratele său, Godegisel. În ciuda acestui episod, la
Vouillé, burgunzii vor lupta în calitatea de aliaţi ai francilor împotriva
vizigoţilor. Fiul lui Gundovald, Sigismund, după ce suferă o agresiune din
partea goţilor, întrucât se raliase la catolicism, este lichidat de regele franc
Clodomir, care profitase de vulnerabilitatea casei regale burgunde. Fratele lui
Sigismund, Godomir, preia coroana, îi respinge pe franci (524) şi reuşeşte să
se menţină pe tron până în anii 533-534, când, după un nou conflict cu francii, dispare în circumstanţe nebuloase. Statul burgund va fi ulterior
absorbit de regatul franc merovingian.