Alamanii

Alamanii sunt probabil rezultatul regrupării unor triburi germanice
iniţial dispersate. Chiar semnificaţia cuvântului arhaic germanic
alamanni, care se traduce prin toţi oamenii, trădează o origine etnică vădit
compozită. Cavaleria alamană, înarmată cu săbii lungi, e menţionată
sporadic în secolul al III-lea şi din ce în ce mai frecvent în secolul următor.
În anul 406 alamanii pătrund în Alsacia. Peste un secol, în urma unui atac
al francilor, se refugiază în fosta Raetia (506). După ce o vreme acceptă protectoratul regatului ostrogot, în urma declanşării campaniei lui Belisarie,
alamanii intră sub controlul regilor franci ai Austrasiei. Abia spre sfârşitul
secolului al VI-lea se convertesc la creştinism. Spre finele veacului al
VII-lea ducii alamani îşi recâştigă independenţa. Perioada de emancipare se
încheie odată cu campaniile majordomului merovingian, Charles Martel,
împotriva alamanilor (709-712). Învinşi, aceştia vor accepta tutela statului
franc. În secolul IX, teritoriul locuit de alamani devine un comitat
încorporat în imperiul carolingian.