Regatul Piaştilor

Probabil, încă din veacul al IV-lea î.Hr., veneţii slavi ocupau anumite
teritorii ale Poloniei actuale. Erau cunoscuţi drept traficanţi de chihlimbar
(„aurul nordului”) pe traseul comercial care ducea la Aquileea. Centrele
tribale mai importante (grody), conduse de cnezi, erau Wroclaw, Cracovia,
Sandomir şi Poznan. În relatările unor autori medievali, precum „geograful
bavarez”, arabul Ibrahim ibn Iakub, anglo-saxonul Wulfstan sau cronicarii
Widukind de Corvey şi Gallus Anonymus sunt pomenite, între Oder şi
Vistula, vreme de peste trei secole, aceleaşi uniuni tribale: silezienii,
polanii, mazovienii, pomeranii şi vislanii. Mieszko I (960-992), fiul lui
Semomysl, supranumit în unele izvoare „regele septentrionului”, se
proclamă descendent al eroului legendar Piast. În condiţiile victoriei
obţinute de suzeranul său, împăratul german Otto cel Mare, la Lechfeld
(955), împotriva maghiarilor, el reuşeşte să consolideze un ducat al
polianilor, cu reşedinţa la Gniezno. În urma căsătoriei sale cu Dubrava,
fiica ducelui Boemiei, Boleslav I, în anul 966, Mieszko I se creştinează.
Drept urmare, în 968, la Poznan ia fiinţă prima episcopie poloneză. Cu
sprijinul suzeranului său german, în urma unui conflict cu Boemia,
Mieszko I înglobează în ducatul său atât Silezia cât şi teritoriile din bazinul
superior al Vistulei. Fiul şi urmaşul său, Boleslav cel Viteaz /Chrobry/
(992-1025) va continua politica strălucită a părintelui său. Întreţine relaţii excelente cu împăratul german Otto al III-lea, care, în anul 1000,
efectuează chiar un pelerinaj la Gniezno, pentru a se închina la mormântul
Sfântului Adalbert, fostul episcop de Praga, ucis de pruşii păgâni. În urma
acestor contacte, Polonia obţine propria-i organizare bisericească. Gniezno
e ridicat la rangul de arhiepiscopie, iar Cracovia şi Wroclaw devin sedii
episcopale, alături de Poznan. Se pare că în aceeaşi conjunctură, ducele
polonez a obţinut de la suzeranul său şi titlul de rege. După moartea lui
Otto al III-lea (1002), Boleslav cel Viteaz ajunge în conflict cu urmaşul
acestuia, Henric al II-lea. După ce obţine tronul Boemiei şi al Moraviei,
principele polonez refuză să presteze jurământul de fidelitate pe care-l
datora suveranului Germaniei. Respectiva neînţelegere va declanşa un
conflict de durată. Războaiele germano-polone se desfăşoară între anii
1004-1005, 1007-1013 şi 1015-1018. În urma păcii încheiate în 1018,
Boleslav îşi însuşeşte provincia Lusacia. În acelaşi an, se amestecă în
conflictele de succesiune din cnezatul rus. Temporar, ocupă cu trupele sale
Kievul. După decesul împăratului german Henric al II-lea (1024), Boleslav
cel Viteaz se reîncoronează în calitate de rege, dar moare la scurtă vreme
după acest eveniment apoteotic (1025).